Experiente de viata, cum sa te casatoresti cu o femeie din Kârgâzstan.

Nu cred ca este un secret pentru nimeni faptul ca lucrez pe un vas de croaziera, acolo unde am cunoscut-o si pe Lilya, sotia mea, insa tot parcursul din punctul acela pana in momentul actual a fost contra-cronometru' si totul parea sa mearga in orice directie, numai inainte nu!

IlhaBela, Brazilia 2013.

Hai sa va spun cum a fost!Stiam ca ii trebuie viza sa intre in Romania. Am trimis cateva mail-uri unui consulat din Haga, Olanda (vasul avea oprire in fiecare saptamana in Amsterdam), insa nu i s-a putut acorda viza pentru Romania.

Am vorbit cu cativa prieteni in tara sa ma sfatuiasca ce trebuie sa fac, ce acte sunt necesare si cat dureaza. S-au interesat ei, am dat la tradus niste acte, insa pentru obtinerea vize am fost instiintati ca ea trebuie sa se duca la Ambasada Romaniei in Kârgâzstan. Am zis ca ok, se duce acolo! Ramane asa pana intr-o seara cand ma intalnesc cu un ofiter de la Imigrari cu care eram prieten si ii zic situatia iar el imi raspunde ca ma poate ajuta sa obtin pentru ea o viza de 2 saptamani, trebuie doar sa aiba bilet de avion pentru data de intoarcere in tara ei! Am zis ca e perfect! Eram asa entuziasmat :"Eram sigur ca trebuie sa fie o cale mai simpla!". A doua zi dimineata eram in Germania. La ora 11 cand mi s-a zis sa vin sa ne intalnim cu autoritatile germane, pasaportul ei avea deja Viza acordata : 15 zile! Ne-am bucurat enorm ca are viza acum! 

Trebuia sa debarcam impreuna pe data de 19 Octombrie si planuiam sa venim cu acelasi avion spre Bucuresti insa doar ei i s-a respectat data, eu fiind programat pentru o debarcare mai tarzie, asta insemnand data de 21 a aceleiasi luni. Ea a debarcat, s-a dus la o prietena in Germania sa stea doua zile, urmand ca pe 21 sa avem zbor amandoi spre Bucuresti. Eu din Amsterdam iar ea din Dortmund. Am ajuns la ora 16:00, m-a asteptat un prieten Marius. Am fost sa mancam ceva iar apoi trebuia sa ne intoarcem dupa oaspetele meu, Lilya! S-a facut ora aterizarii. Emotii mari! "Trebuie sa ajunga de acum!" "Dar de ce nu mai iese pe usa?". Se face o ora de cand tot asteptam! E ceva in neregula! Ne dam seama ca cei care vin din Dortmund preiau bagajele de undeva de la parter si nu de acolo de unde asteptam noi. Fugim jos si il vedem si pe ultimul pasager cum pleaca. Nu mai era nimeni care sa nu-si fi ridicat bagajul! Unde o fi Lilya? Marius a verificat pe afara, eu m-am dus sus sa mai verific inca  o data. NICI URMA DE LILYA! 

Stau in stres si ma invart prin toate locurile. Merg la Plecari sa verific la office-ul WizzAir daca macar au avut un pasager pe numele asta. Era ora 22:00 iar cei de acolo erau plecati de mai bine de doua ore! Vad un numar de telefon pe geam, sun, imi raspunde in ungureste. Vorbesc in engleza ca am nevoie de niste informatii, daca acel pasager a fost in zborul de la ora x. Mi se zice ca nu are aceste informatii iar cand am insistat ca e serviciu clienti si ca trebuie sa ma ajute mi-a raspuns foarte rapid ca nu a gasit nici o persoana cu acel nume pe lista de pasageri.

Plec de la Terminalul Plecari si ajung in celalalt. Ma mai invart cat ma mai invart si primim un telefon. E Lilya! Plangea de nu stia ce-i cu ea. A fost oprita de catre Politia de Frontiera pentru ca viza data de nemti nu era buna pentru Romania! Am vorbit la telefon putin cu un domn politist, si l-am convins ca sa ma lase sa o vad cateva minute, chiar si sub stricta lor supraveghere. M-au lasat sa vorbesc cu ea 15 minute, sa o mai linistesc. A  trebuit asadar sa ramana in aeroport (in zona de Tranzit) pana a doua zi dupa-amiaza la ora 16:00 cand avea urmatorul zbor catre Turcia, iar din Turcia urma sa zboare catre Bishkek, orasul ei de resedinta. I-am cumparat ceva de mancare, ca in zona de Tranzit nu prea avea ce gasi, si cam asa s-a terminat vizita ei in Romania.

Mi-a explicat politistul Viza era buna doar pentru spatiul Schengen! Eu le explicasem nemtilor ca vrem sa venim in Romania pentru o vacanta si au zis ca "da, cum sa nu, ii dam viza!" Mi-a dat si numarul unei avocate din Bucuresti care "ma poate ajuta". Raman peste noapte in pensiunea unde era Marius cazat, ganduri peste ganduri, nu puteam dormi! Ii dau telefon si mesaje lui Cosmin, daca poate sa vina el spre Bucuresti pentru ca Marius avea treaba acasa a doua zi is n-avea cum sa ramana cu mine sa rezolv situatia. Vine Cosmin dimineata, vorbesc cu avocata, imi zice ca pe la ora 12:30 sa ne intalnim sa discutam ca pana atunci are treaba. Desi era ora 08:00 dimineata si n-aveam ce face in Bucuresti, i-am zis ca ok si ne intalnim in locul stabilit la ora decisa. Ma intalnesc, vorbesc cu ea (practic mai mult ea a vorbit ca din tot ce a zis am inteles doar "legalizare, supralegalizare, conventia de la Haga si 1000 de Euro daca vrei sa te ajut sa termini mai repede cu hartiile"). Pentru intrarea ei in tara in acea zi a zis ca nu se poate face nimic. A ramas sa-mi dea un e-mail cu ce acte trebuie sa pregatesc daca o sa fiu de acord cu onorariul dorit de dansa. Intre timp am decis sa nu-i scap nici un ban, iar cativa priteni m-au convins ca pot face si eu tot ce ar fi facut ea, in tot acelasi timp.

Plecam spre Bacau dupa ce era sa ni se  ridice masina din cauza unui taciune care ne-a zis ca putem parca acolo si sa-i dam 5 lei ca ne-a aratat locul de parcare! "Acolo scrie parcarea interzisa! Nu putem parca aici!", "Nu va faceti griji, e pus doar asa, n-a mai intrat nimeni pe poarta asta de ani de zile, doar n-o sa-mi pierd eu slujba pentru 5 lei".  Auzi la el, slujba! Cand venim inapoi ghici ce, omu' pregatit cu  telefonul, cat pe ce sa sune sa ne ridice masina!

"Acum totul trebuie sa fie simplu, stiu ce trebuie sa fac!" asa mi-am zis. M-am dus la un notar, am facut o invitatie si am trimis-o prin Posta DHL! Mi-au zis ca o sa ajunga pe data de 29 Octombrie, insa a intarziat "din cauza conditiilor nevaforabile a vremii" si a ajuns pe data de 3 Noiembrie. Ne-au furat startul cu o intarziere de cateva zile! 

Intre timp ea s-a dus sa vada unde e Consulatul Roman. Surpriza mare! Nu exista! Aflam ca Ambasada Romaniei este in Almaty, fosta capitala a Kazahstanului, la 300 km, adica vreo 3-4 ore de mers cu masina. Suna destul de ok, comparativ cu drumul Bacau - Bucuresti! S-a dus totusi si la o agentie de turism sa vada ce acte i-ar trebuie pentru Ambasada si nu mare i-a fost surprinderea cand a aflat ca Ambasada Romaniei in Kârgâzstan s-a mutat din Almaty in Astana, actuala capitala a Kazahtanului. Imi spune vestile, discutam si nah, merge sa obtina viza. Ia autobuzul, asteapta, zboara, depune actele, se intoarce acasa! Aici eu nu puteam face nimic. Intre timp ea isi luase dovada de la primarie cum ca nu e casatorita. Vine data de ridicare a pasaportului! Are sau nu viza? Are! Ciudat, nu? dupa cate au mers prost! Vine inapoi acasa si stabilim ca pe 26 noiembrie o sa vina in Bucuresti, dar pentru ca si-a ridicat toate actele de care avea nevoie iar termenul de valabilitate al vizei incepuse deja, a decis sa vina pe data de 24 Noiembrie si urma ca eu sa o astept in acelasi aeroport in care am mai asteptat-o odata! In Otopeni!

Am planuit totul, l-am rugat pe Cosmin sa mearga cu mine (altfel te descurci cand ai pe cineva cu masina, decat sa schimbi atatea mijloace de transport). Asteptam, asteptam, s-a facut ora aterizarii, 11:45. Erau multe zboruri pe tabela, toate aratau "Aterizat/Landed", doar avionul ei era singurul din lista pentru care nu se arata nimic. Au schimbat intr-un final si au pus "Intarziat/Delayed". Dupa alte 30 de minute de stres, aterizeaza! Asteptam, verificam sa nu fie iarasi banda de ridicat bagaje de la parter si intr-un final o vad! Uau! Nu-mi venea sa cred! E ea, viza era buna, politistii de frontiera nu o mai retinusera!

Aeroportul Otopeni, sosirea Lilyei.

Stiam deja ce trebuie sa facem : "Mergem in recunoastere la Ambasada Kazahstanului in Romania pentru ca maine sa nu o cautam prea mult, apoi ne mai plimbam prin oras si asteptam sa iasa Alex de la lucru sa putem merge si sta la el." Cam asta ne era planul. Am fost acolo, vorbim cu gardianul, vedem ca orarul este de la 9-12 si stiam deja ca era prea tarziu si ca trebuie sa o lasam pe a doua zi! La fel ne zice si gardianul care ne si indruma pe unde sa o luam sa ajungem la Alex.

Petrecem o seara faina in Bucuresti,"pizza, pepeni, struguri" si ii multumim lui Alex pentru asta! Ne trezim a doua zi devreme, sa nu prindem trafic si ne pregatim de audienta la Ambasada. Ajungem devreme, mai stam cat mai stam in masina, apoi mergem la usa Ambasadei. Gardianul ne face semn ca mai sunt 5 minute si ca mai trebuie sa asteptam in frig. Se face ora 9, intra un domn in sediu iar gardianul, punctual, ne face semn ca "da, acum puteti suna la poarta!". Suna Lilya si raspunde acel domn. Vorbesc ei in rusa si ne expediaza rapid pentru ca doar miercuri se fac nu stiu ce tip de acte, iar dupa cum bine stim, astazi e marti! Intr-un cuvant a zis ca mai aveti de asteptat o zi in Bucuresti, iar la ora 9 sa venim din nou!

Ne intoarcem cu coada intre picioare spre masina si discutam in timpul asta. Ce sa facem, ce sa facem? Cosmin pus pe ganduri, eu la fel pentru ca stiam ca nu-l pot tine mai mult, stabilisem ca stam doar luni si marti. Ii zic Lilyei sa se duca inapoi, sa-i zica faptul ca noi nu suntem din Bucuresti, ca nu mai putem sta si ca avem nevoie doar de o simpla hartie pe care ne-o ceruse de la Starea Civila din Bacau, cum ca ea nu e casatorita iar casatoria se poate oficia. Mergem, il prostim pe gardian ca vrea sa intrebe ce acte are nevoie pentru maine ca sa nu mai venim iar de fraieri, nepregatiti, suna si i-a zis sa o primeasca in birou, pentru ca sa vorbeasca. Tin sa precizez ca tura trecuta vorbisera doar prin interfonul de la poarta. A intrat, a vorbit si ne-a lamurit, el nu are ce hartie sa ne dea de la Ambasada cum ca ea nu este casatorita. Are deja una apostilata si ca e foarte legala! Iese din birou, ne explica, sun la Starea Civila din Bacau si le explic situatia :"Doamna, sunt chiar la usa Ambasadei, am vorbit de 2 ori cu Ambasadorul, n-are ce hartie sa ne dea cum ca ea e necasatorita, Ambasada nu emite astfel de hartii!". Pe un ton foarte amabil mi s-a raspuns ca este nevoie de acea hartie pentru a oficia casatoria, sau macar sa obtin o hartie ca am fost la Ambasada si, sa insist! Am zis ok. Aveam eu un numar de la Ambasada la care stiu ca raspundea mai tot timpul o femeie care vorbeste romana. Hai ca sun sa vorbesc cu ea in romana, "poate asa ne intelegem". Ghiciti ce! Raspunde tot Kazahul! Ii pasez telefonul rapid Lilyei si ii spune ca avem nevoie macar de o hartie cu o semnatura si stampila ca am fost la el. Omu' era satul deja de explicat ca asa ceva nu se poate elibera de la Ambasada si sa nu mai insistam ca pierdem vremea!


Nervii mi s-au intins la maxim! Ce sa facem? Cum putem rezolva situatia ? Sun iarasi la Bacau la Oficiul Starii Civile, le explic pentru a 3-a oara ca acel domn a fost extrem de clar si ca nu ne poate elibera nici o hartie cu stampila Ambasadei pentru simplu fapt ca au ei nevoie de asa ceva! Nu mai raman in Bucuresti pentru ca nu mai are sens! Imi zice ca :"Ok, veniti la Bacau si o sa faca o declaratie pe propria raspundere la Notar cum ca nu este casatorita". Pai, si pentru ce atata drum la Bucuresti, pe la Ambasade, insistente? Cum era sa raman eu inca o noapte in Bucuresti, de-an bulea, pentru ca a doua zi sa rezolv tot o bula.

Plecam spre Bacau. Ma apuc sa sun lista cu apartamentele pe care le gasisem pe net pentru inchiriat. Sun la vreo doua, nu raspunde nimeni, mai sun la un numar mi se spune ca nu-l inchiriaza pe timp scurt, adica o luna. Sun la altul, raspunde acelasi om (agent) cu acelasi raspuns. am zis ca ultimu-i cu noroc. Sun, groaza si esec! Acelasi agent cu 3 numere diferite de telefon! Raspunsul il stiam deja, multumesc la revedere! Am gasit intr-un final unde sa stam, chiar in bloc la mine!

Incepe alt episod din serialul "Birocratia". Pai, ce acte avem nevoie? Pai, certificatul ei de nastere (apostilat in prealabil) tradus si legalizat, dovada ca nu este casatorita, tradusa si legalizata, pasaportul tradus si legalizat (de ce? nu ma intrebati ca nu stiu!), analize medicale, certificat prenuptial, declaratie pe popria raspundere la Notar, (in prezenta unui translator a unei limbi pe care ea o cunoaste)  toate astea din partea ei, din partea mea doar buletinul, ca la rate! :)).

-  Cand vreti sa aiba loc oficierea casatoriei?
-  Pai pe 6 Decembrie ne-am gandit si ne-ar placea!
- Aaa, nu ca e Sf. Nicolae si nah.
- Bine, pe 5 Decembrie atunci, cat mai dupa-amiaza posibil, sa mergem de aici direct la restaurant pentru o gustare!
- Ok, mergeti, faceti actele si cand sunt gata veniti cu ele sa facem dosarul si sa stabilim data si ora!

Sun rapid la un translator, lasam actele si urmeaza sa ne anunte ea cand sunt gata. Intre timp am cautat un restaurant, un fotograf si cineva care sa se ocupe de tort. Florile au ramas sa le cumparam putin mai tarziu. Mare aventura a fost si in cumpararea costumului meu. A fost greu sa gasesc unul care sa-mi placa cum se aseaza pe mine. Intr-un final zic eu ca am facut o alegere buna!

Traducerile si legalizarile sunt gata, mai trebuie declaratia pe propria raspundere de la Notar cum ca nu e casatorita si ca indeplineste toate conditiile de a se oficia casatoria. Asta nu se face asa simplu ci doar in prezenta unui translator! Ok, o rezolvam si pe asta. Avem toate hartogaraia, mergem la Starea Civila, stabilim data si ora si anunt invitatii.

Emotiile cresc, mergi tunde-te, comanda tort (in forma de vapor, ideea lui Marius), comanda flori cum vrea Lilya (alb si verde, sa se asorteze cu cravata mea).

Vizita orasului cu Lilya si Altisha

Miercuri, 3 Decembrie, plecam spre Bucuresti sa o luam pe Altisha, prietena la care a stat ea in Gemania inainte sa zboare prima data spre Romania si sa fie oprita in aeroport. A vrut sa fie prezenta la nunta si asa ca a venit pentru acest eveniment. Dupa o zi lunga am venit inapoi in Bacau, i-am
aratat putin orasul, pe data de 4 am facut ultimele cumparaturi urmand ca pe data de 5 sa se coafeze si sa zicem DA! Asa si a fost, am zis DA insa cu translatorul de fata, altfel nu era valabila casatoria! Totul frumos, iesim afara, cativa boschetari deja roiau pe acolo, simteau ei ceva ceva! Unu' a aruncat cu zapada in fata noastra, doar ce "nu-i tot apa" vorba lui! Asteptau bani, normal!

Ajungem la Restaurant, toti invitatii au incaput in 3 masini! N-am vrut sa fie un eveniment prea mare asa ca la doua mese ne-am asezat lejer toti! Ne-am distrat cateva ori apoi fiecare a plecat la casa lor. Noi am continuat petrecerea la Marius cu muzica si Karaoke! La o zi dupa o punem pe Altisha la autocar, ii explicam soferului ca trebuie sa ajunga la Aeroport si asa se inchieie excursia ei in Bacau.

Aseara, 7 Decembrie, am editat frumos cateva fotografii si le-am postat pe Facebook. Comentariile si like-urile au explodat. Toata lumea era uimita, putini erau cei care stiau ce s-a intamplat! Au avut loc toate de-odata, felicitarile masa si dansul!

Sedinta foto din ziua casatoriei. Mihai si Lilya.

E dimineata, 8 Decembrie, adica astazi! stabilim planul zilei :"Mergem la xerox, plastifiem Certificatul de Casatorie (doamna de acolo m-a corectat, cum ca termenul este laminare si nu plasticare/plastifiere, insa se cam batea cap in cap cu ce am invatat eu la facultate despre procesul de laminare care de fapt nu se refera la punerea unei hartii intre doua folii de plastic, dar asta nu mai conteaza!) Trecem si pe la Politie, la Imigrari sa vedem daca trebuie sa-si faca vre-un act ceva, insa ne-a zis ca singurul act pe care ar putea sa-l faca este Permisul de sedere si care dureaza incepand de la 30 la 90 de zile, pe care noi nu le avem la dispozitie inca. Urmeaza sa-l facem la anu'.

Plecam spre Traduceri si Apostilari (pentru a schimba pasaportul si cartea de identitate in tara ei, pe baza certificatului de casatorie, acesta trebuie apostilat in tara de origine, adica Romania). E pe langa Gara doamna cu care am mai tradus cateva acte. Ajungem acolo, ne trimite la Starea Civila pe motiv ca am laminat pus in plastic Certificatul de Casatorie si ca cei de la Prefectura nu mai pot pune Apostila pe el acum. Cereti unul nou, acesta nu este bun! Explicam problema, facem cerere, obtinem altul pe care jur ca nu-l mai laminez pun in plastic! Du-l inapoi ei si asteapta ca in 3 zile sa apara Apostila! Cam asta a fost distractia pe astazi.

In concluzie va spun ca acum sunt expert in obtinerea vize, in traducerea si apostilarea documentelor, stiu unde este sediul Relatiilor cu Strainii in Bacau si ma consider singurul locuitor al Bacaului care a adus doua cetatene kârgâze in oras! Multumesc celor care au participat activ in acest lung proces!

Share&Like sa afle si altii experiente de viata dar si cata bataie de cap este sa o ai alaturi pe femeia pe care o iubesti!