Drumul spre America de Sud.

Am plecat intr-o a doua experienta de acest tip. Vreau sa bifez cat mai multe orase pe harta celor vizitate.

Bucuresti - Frankfurt. A fost un zbor placut, doamna de langa mine s-a bagat in seama pentru o discutie si asa nici nu am simtit cand a trecut timpul, de plictiseala nici n-a venit vorba! M-a deranjat ceva totusi insa in timpul zborului. Doamna din spatele meu, pe diagonala, tinea in brate un caine caruia nu-i mai tacea gura! Mi se infundasera urechile la un moment dat, insa catelul mi le-a desfundat rapid. Intr-un final am aterizat, ajuns la contrul de securitate, am dat orice metal jos de pe mine, insa dracia aia a tiuit! "Descalta-te, ridica mainile, departeaza picioarele" si acestea nici macar nu mi-au fost cerute de catre o femeie. Am trecut pana la urma de toate perchezitiile, 10-15 minute, sau mai bine, am mers pe lejer pana sa ajung la poarta cu numarul zborului. De ce sa ma grabesc cand mai am de asteptat ica 6 ore pana inceperea intrarii in avion. 

Am ajuns la locul cu pricina, am intrat pe net cu portia, o ora, atat am avut voie, am terminat ora aia iar acum mi-am luat un sandwish si raman ca in filme cu gura deschisa cand pe langa mine trece un angajat al aeroportului, pedaland pe o bicicleta. Germania tata!

Frankfurt Airport / Foto Mihai Enasel

Timpul trece greu, ma uit pe geam, vad un motiv pentru care as fi putut ramane iar cu gura deschisa : in fata mea, dar la o inaltime mai mare decat ma aflam eu, circulau trenurile suspendate care, dupa mintea mea, fac legatura intre terminale. 

As fi vrut sa ies prin oras, insa mi-e teama ca n-o sa ajung la timp pentru cel de-al doilea zbor, spre Sao Paulo. Se lasa noaptea si pe aici e cam pustiu! Mai scriu cat mai scriu si o sa incerc "sa sparg" cumva conexiunea de internet, sa mai obtin inca o ora! Poate-poate merge! (10 minute mai tarziu) A mers, am gasit "o bresa" ca sa patrund in retea :)). Autentificarea se face pe baza unei adrese de e-Mail, si cateva mici trick-uri prin browser. Bine ca am mai multe adrese de e-Mail, cate o ora pentru fiecare! :))

Lumea incepe sa se adune. Cativa brazilieni s-au intalnit si "faleaza*" in continuu. Nu le mai tace gura! (* fala - vorbi). Mai am de asteptat 3 ore, ar fi fost doua daca as tine cont de ceasul de la mana. insa aici este cu o ora mai devreme, deci mai am de asteptat una in plus!

Lufthansa B747 / Foto Mihai Enasel

Stau eu ce mai stau, apare avionul! Un B747, pe doua nivele, al Companiei Lufthansa. Il trag in poza, si vine momentul intrarii in avion. Aveam emotii, speram ca de data aceasta sa nu mai am locul langa geam pentru ca e inghesuit, plus ca daca vreau sa merg la baie, trebuie sa-i deranjez mereu pe ceilalti doi. Am avut un loc cat de cat ok, era undeva in spate, randul 53, pe o margine. Astfel de cate ori voiam sa ma ridic, sau sa folosesc toaleta,  o faceam fara sa deranjez pe altcineva. Pe scaunul din dreapta mea n-a stat nimeni, ma mai intindeam si pe ala cand aveam nevoie, insa spatiul era totusi destul de mic.

Lufthansa / Inside B747 

                  Foto Mihai Enasel

Pentru un zbor de 13 ore, la inaltimea mea, pot zice ca e un chin! Imi era ciuda, la un moment dat, toti dormeau, numai eu nu puteam! Inchideam ochii pentru 10 minute, apoi ma trezeam, si am repetat asta pana dimineata. Este epuizant! Sa nu mai zic ca zborul a fost plin de turbulente!

Se face ora aterizarii, ajung in Aeroport, ma asteapta o fata cu o hartie cu ceva acte pentru mine, continui drumul, ajung la imigrari, predau hartiile care mi le-a dat fata, plus documentele mele si mi se pune stampila. Plec sa-mi ridic bagajul, astept 2 minute, il vad! Il trag de pe banda si ma indrept spre iesire. Aveam emotii mari! Daca nu venea agentul, pateam ca in Oslo! Insa aici e Brazilia tata, nu mai e Europa, sunt cu totul alti oameni. Agentul era pe pozitie, m-am asezat pe un scaun pana sa vina si ceilalti. A fost destul de lunga si asteptarea in Aeroportul din Sao Paulo.

Sao Paulo / Foto Mihai Enasel

Am plecat intr-un final spre Santos, de unde aveam sa ma imbarc pe vas. Soferul o  calca precum un nebun, dar da, au sosele bune! 

Ajungem aproape de Santos, suntem pe un deal, il vad cum se arata printre copaci! Printre curbe si printre golurile dintre copaci, apuc sa fac doua trei poze.

Santos / Foto Mihai Enasel

Santos/ Foto Mihai Enasel

Ajungem intr-un final in port, mai avem de asteptat si acolo pana sa imbarcam! Caldura e mare, oboseala ma termina, sunt plecat pe drumuri de 2 zile. Ne ia un microbuz si ne "arunca" la "usa" vasului, unul cate unul intram si ne sunt scanate iarasi bagajele. In timp de asteptam actele, ma intalnesc cu Managerul, care a venit in intampinarea mea! Ne cunosteam, am mai lucrat impreuna, este un manager bun, apoi am aflat ca si echipa este ok. Asta nu poate decat sa ma bucure!

Cred ca o sa ma opresc aici cu acest articol, o sa va povestesc in altele despre ce am mai facut de-a lungul timpului. Astazi avem overnight in Buenos Aires, ceea ce inseamna ca vasul ramane in port peste noapte, iar noi avem timp sa stam prin oras :D! Ce as mai putea spune este ca pe 29 Martie, plecam spre Europa, iar pe 15 Aprilie suntem deja in Amsterdam! Sper sa fie un sezon frumos! Va salut, ne mai auzim!