Un om, un tata, un bunic! Povestea celui care m-a initiat in viata!

Este domnul din imagine, il pot numi tatal si bunicul meu. Un om deosebit care nu s-a ferit niciodata de munca, ba chiar o infrunta barbateste, in ciuda faptului ca viata l-a chinuit si i-a pus piedici inca de la o varsta frageda!

De ce il pot numi si tata si bunic in acelasi timp? Copilaria mea am trait-o cu bunicii pana la varsta de 7 ani, parintii mei lucrau si nu ne puteau creste pe amandoi (pe mine si pe sora mea), asa ca ne-au lasat in grija bunicilor. Ei ne-au crescut si ne-au invatat ce e bine si ce e rau. M-a invatat inca de mic ce e munca si ca nu trebuie sa-mi fie rusine daca muncesc. In vacantele de vara ma duceam la ei, si poate nu chiar zi de zi, dar 3 minim 3 ori pe saptamana mergeam la padure sa aducem lemne.

M-a invatat ce e adevarul si valorile etice! Nu consuma alcool decat foarte rar, nu fuma si nici nu vorbea urat! Era econom, pretuia fiecare banut si nu arunca banii pe prostii. Nu cred ca a vazut barul din sat decat de cateva ori in viata sa! Mergea foarte des la biserica, zi de zi, iar duminica de doua ori!

Cand nu mergeam eu la tara, mergea singur cu caruciorul si il aducea plin cu lemne! Poate vi se pare ceva banal, insa avea doar mana stanga, cea dreapta o pierduse dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, cand, fiind cu oile la pascut, a gasit o grenada si i-a explodat in mana. A pierdut atunci membrul precum si ochiul drept. Nu s-a dat batut, era ambitios si foarte harnic. A crescut 4 copii si s-a zbatut mereu pentru ei. Vara, il gaseai la camp, il muncea cu o singura mana, plus ca mai avea si probleme la picior, cauzate de loviturile din padure.

Ma iubea ca pe un fiul, plangea de cate ori ma vedea ca vin la el, si de fiecare daca cand plecam! Ne-a implantat credinta in subconstient si de fiecare data la plecare ne zicea sa ne rugam si sa fim cuminti! 

Recunosc ca in ultimul timp nu prea am mai trecut pe la ei, am crescut, am dat de alte chestii, a aparut internetul, mi-am facut mai multi prieteni, mergeam la ei din ce in ce mai rar. Am mai fost si plecat din tara, nu prea aveam cand sa mai merg, iar el ma suna mereu sa-mi aminteasca sa mai trec din cand in cand sa ma mai vada ca le este dor de mine! "Misu, cand mai vii pe la noi"? Adaptau textele in functie de sezon, daca era iarna ziceau "Hai la tara ca schiurile te asteapta!" si tot asa...

Degeaba il mai plang acum! A incetat din viata la varsta de 80 de ani dar o sa  ramana in amintirea mea exact cum e in poza, fericit si plin de viata!