
Cred ca fiecare dintre noi si-a inceput adolescenta cu un Nokia 3310. Al meu nu era 3310, dar era 3330, avea in plus fata de 3310 faptul ca "imaginile" erau animate, in rest era la fel! Daca setai o animatie ca screen saver, pixeli isi puteau schimba pozitia intre ei, pe cand la 3310 ramaneau in acelasi loc :)). Principala atractie era acel joc "rama", foarte distractiv!
Eram in clasa a 8-a, (anul 2004) si aveam in clasa un "combinator!" Ovidiu (Budu) si el mi-a facut rost de telefonu' acela. Am platit pe el 1.200.000 la vremea aceia, stiu ca mi-am luat tzeapa, dar aveam telefon :)) (la comun cu sormea cica) :))!
In clasa a 9-a (2005) am presat-o pe mama ca sa faca un abonament si sa cumpere un alt Nokia, 3410. L-am folosit un an si pe acela, apoi mi-au sarit ochii la un Nokia 6230i. Un alt abonament, iar 3410 i-a revenit mamei :))!
In clasa a 10-a (2006) am vazut un Sony Ericsson W810i intr-un magazin din zona centru (langa Pambac), nu aparuse inca pe piata din Romania, insa ei il aveau din Franta. Am dat telefonul meu si inca 4.500.000 lei la schimb! Eram foarte fericit, camera de 2 Mpx, pe atunci era ceva extraordinar. Am avut telefonul acela pana acum 3 luni, (2012) inca este functional si bateria ma tine destul de mult. Il folosesc cand ies cu bicicleta si ascult muzica la casti.
Mi-a dat Radu apoi un Nokia 6600, pe care o sa-l folosesc cand revin acasa, deocamdata acum am un Samsung de la Sonia, ma tine bateria destul de mult si de aceea am preferat sa-l iau pe acesta cu mine. Cam asta e istoria telefonului meu mobil, nu prea lunga si nici prea sofisticata. N-am avut vreun iPhone sau vreun alt touch screen, am preferat sa bag banii il alte lucruri care le-am vazut mai folositoare, desi recunosc ca o sa incerc sa-mi cumpar un Galaxy sau Iphone.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu