Am ajuns la destinatie!

Sunt plecat de luni dimineata de acasa, trenul pana la Bucuresti a facut 8 ore, 4 socotindu-le ca fiind intarziere. Am stat in Bucuresti o noapte si asta a fost o decizie inteleapta din partea lui Stefan, pentru ca altfel nu prindeam avionul. Ne-am urcat in el, a plecat cu putina intarziere, si in 15 minute de la aterizarea celui cu care am ajuns in Varsovia, pleca din aeroport cel pentru Wroclaw. Era o coada imensa cand am coborat din avion pentru controlul buletinelor/pasapoartelor, iar dupa 2-3 minute de stres, am vazut pe acel panou " Warsaw -> Wroclaw" - Final call!". Mi-am cerut scuze celor 20 de mii de oameni din fata noastra, si m-am bagat ca romanul in fata! "Sorry sir, we have a plane to catch, it was our final call, can we pass?"

Ne-a luat buletinele, le-a verificat si ne-a dat voie sa plecam. In loc sa facem stanga, am facut dreapta, fugeam pe acolo cautand terminalul 25. Am intrebat o domnisoara de la informatii si ne-a explicat unde trebuie sa mergem, adica de unde am plecat, dar trebuia sa facem stanga. Cand am vazut iar control de securitate, ne-am pus mainile in cap. Scoate tot ce ai in buzunare, cureaua, laptopu' pune-l separat, si asta cat de repede poti, era un avion care ne astepta! Am ramas descheiat la pantaloni, fugeam ca nebunii prin Aeroportul din Varsovia cautand terminalul 25. L-am gasit in sfarsit! Credeam ca suntem singurii intarziati, dar spre surprinderea noastra, mai era o fata care probabil trecuse prin ce trecusem si noi.

Am ajuns in Aeroportul din Wroclaw, acolo o fata il astepta pe Stefan, sa-l duca la caminul lui, dar am vorbit sa-mi arate si mie unde trebuie sa ajung. Noroc de ea, nu stiu daca nimeream, mai ales ca e greu cu bagajul dupa tine, si se si intunecase deja. Am ajuns in camin, doamna de jos nu intelegea engleza, Karolina a vorbit cu ea, mi-a dat o cheie la camera, urcam la etajul 5, acolo baietii erau deja adunati la bere. Intru in camera, fac cunostinta cu Alexandre si cu Murat, ei sunt colegii mei de camera, unul din Spania si unul din Turcia, banuiesc ca ati ghicit care si cum. Am facut un dus rapid, am dat de veste ca am ajuns si ca sunt bine, iar la putin timp astia se pregateau de club, si m-au rugat sa vin si eu. Era urat din partea mea daca ii refuzam chiar din prima zi, dar o sa am timp sa refuz destul :)). Am fost cu tramvaiul pana la Club Mystic, am baut o bere acolo si un "kamikaze", apoi un grup a plecat spre "casa" si am plecat si eu cu ei. A fost o aventura sa gasim statia de autubuz dar mai ales drumul inapoi spre camin. Intr-un final am ajuns, cativa erau pe hol si beau bere, eu m-am culcat, iar aia pe la ora 03:00 cand m-am trezit din somn, cantau, n-aveau o treaba. Nu sunt obisnuit cu viata din camin, dar 4 luni sper sa rezist!

Cam asta a fost aventura mea pana acum. Trebuie sa caut un magazin sa-mi cumpar cate ceva, dar mai ales sa-mi cumpar mancare!