Amintirile unui biciclist

"Imi vine sa dau "ignore" la grup. Imi este dor de toate iesirile, mai ales de primele cand sincer nu stiam cine si cu ce se ocupa acestia , care mai de care fiecare cu bitza lui, unii mai dotati (in materie de echipament desigur) altii doar ei si "furia" lor.

A fost asa de ciudat ,pe deoparte chiar frumos, asa de multi oameni cu un gand, sa faca miscare si sa se simta bine pe doua roti, nimic nu ne putea sta in cale .

M-as stradui foarte mult si tot nu as putea sa nu mi-l amintesc pe Stefan Alex care in prima mea zi si-a facut intrarea lui speciala "Frana pe fatza in viraj =>cazatura cu "n-am nimik" iar din momentul acela, a inceput totul. Nenumerate iesiri, peripetii, si noi prietenii s-au legat care daca ma credeti is extrem de consolidate, toate aceste le veti afla in randurile de mai jos. De atunci si pana in ultima zi mai exact de pe 8 mai si pana pe 2 Octombrie au fost parcursi aproximativ 1000 km in 22 de duminici. In prima zi ma rugam sa reusesc sa urc dealu', era ce-a mai mare provocare pt mine si ceilati din grup, atunci erau 2 fete care de-al naibii nu oboseau, jumate din baieti erau rupti, mai aveau o suflare dar ele nu, tot pedalau si pedalau. Din acel moment s-a deschis "apetitu" de pedalat si vizitat imprejurimile din acest oras, au urmat nenumerate peripetii prin padure si prin noroi . 

Ca mi-am amintit, intr-o zi a saptamanii a aparut pe grup un titlu si o invitatie "Iesire in Noroi" deja erau doritori care cereau informatii referitoare la locul si data intrunirii . Nu mai tin minte exact in ce zi a fost dar e de precizat ca in saptamana de dinainte plouase foarte mult iar traseul care trebuia parcurs continea peste 60 % noroi. La noi fiecare traseu contine cel putin un deal, eh in acea zi a fost Dealu Mare, un nenorocit de 400 m altitudine, care ne-a mancat zilele. Bucuria noastra a fost la coborare, peisajul era mirific pana am intrat in padure. Acolo daca erai ultimu iti venea s-o iei la fuga din cauza urletelor si rasetelor ce rasuna din acel loc. Totul era uscat prindeai viteza si urma o curba, nu luai in consideare tipetele lor te aventurai tot mai mult pana pur si simplu treceai dintr-o lume in alta ,intr-o lume plina de baltzi cu noroi unde desigur au urmat cazaturile si distractia aia, in care deveneai murdar ca un porc cu  papucii plini de noroi pierduti prin baltzile de 30 cm unde cat te-ai fi straduit tot nu puteai sa te abtii sa nu te amuzi. Super tare a mai fost. Ziua aia s-a ridicat la nivelul celor care au fost si au mai urmat, care s-au intiparit in inimile celor din ProBike Bacau ca niste amintiri si peripetii la care multi din jurul nostru doar viseaza.

La fiecare iesire Mihai Enasel era cameramanul, fotograful si prietenul nostru. Stiu ca mai sunt  si altii dar el merita apreciat pentru fotografiile pline de noi si pentru bunatatea lui . Acum parca e mai artagos, posibil se trage de la vreme, dar nu conteaza asta, tot alaturi de noi ramane, orice ar face.

In fiecare duminica iesita deveneam niste super eroi, fiecare pe bicicleta lui pedalant pe cele mai bune drumuri existente pana la cele imposibile de strabatut chiar si pentru picior. Exista un traseu care te supune la o infinitate de obstacole, pur si simplu neavand ce sa-i faci, era ca un fel de iad pentru biciclete cu o inclinatie foarte mare format numai din pietre de rau ascutite care daca nu erai atent iti facea ferfenitza cauciucul. Cine zicea k nu se poate ,acel traseu s-a repetat de nenumerate ori.

Intr-o duminica s-a organizat un traseu prin padure la Arsura de la Valea Budului spre Lespezi, e o padure minunata plina de copaci batrani , de foarte multe specii de animale, insecte cu o vegetatie deasa si multe tufe cu mure. Acolo in acea zi coboram laolata cu Mihai Enasel, Rontu Dorin si Andrei Bhi, restu' erau cu mult in fata deoarece  eu, desigur  aveam pana dar tineam pasul cu o viteza de aproximativ 30-40 km/h. Sa precizez, Mihai era cu batranica lui :> si toti 4 am intrat cu acea viteza intr-o curba destul de frumoasa fara frane (Andrei era deja la cautat ciuperci dincolo de drum ) A fost super tare, simteai ca explodezi de fericire ca ai trecut cu bine si adrenalina aia care te hranea cu fiecare m coborat .

Ah, am uitat, in  prima zi a mea, a aparut si prima poza facuta grupului de catre 1Tv Bacau si eu desigur eram acolo impreuna cu ceilati. Dupa acea poza au urmat o infinitate, iar acuma daca iei albumu la rost nu exista poza care sa nu te puna pe ganduri, pur si simplu iti aminteste perfect ziua care ai petrecut-o alaturi de acei oameni.

Spre sfarsitul sezonului s-a organizat o iesire mai speciala. Au participat putini dintre ei  dar cei care au luat parte s-au distrat ca pentru tot sezonu. A fost o iesire cu cortul si, Da , bicicletele erau alaturi de noi! A durat doar o noapte, iar acea noapte mi-o amintesc de parca a fost ieri. Era arhiplina de rasete, bancuri, mancare (unde am fost laudat) si desigur bautura, care din pacate  pe la 4 s-a dus. Daca gaseai un strop de lichid dupa acea ora zambetu tau devenea kilometric. Pe cat eram de "obositi" dimineata ne-a surprins cu o imagine ciudata. Un tap isi etala ouale gigantice deauspra unui prieten de-al nostru, saracu a adormit afara iar noi eram foarte confuji. Oare ce ganduri avea acel tap ?? Sunt constient ca niciodata n-am sa aflu raspunsu' dar nah, a fost tare amuzant si imi pare foarte rau ca n-am reusit sa facem o poza. Next time !!

Oricum sunt foarte multe amintiri si peripetii facute impreuna cu oamenii din acest grup mi-ar trebui foarte multe pagini sa povestesc tot. Spre bucuria mea, am ce povesti la copii, nepoti (daca vor fi). In primavara sper ca vom fi din nou uniti si vom merge mult mai departe. In mintea mea nimic nu ne va sta in cale, nici un amarat de deal NIMIC!!"

O zi buna ! SmArt Ionutz