Amintiri...

Amintiri...
Si avem atat de multe amintiri impreuna, atat de multe lucruri care ne leaga, atat de multe sentimente ce ne unesc si atat de multe clipe petrecute impreuna...
De multe ori nici nu imi vine sa cred ca nu mai esti, si ma trezesc dimineata, bucuroasa ca a fost un cosmar, si ca tu nu ai murit....ma uit in jur si ma trezesc la realitate...
Si iar ma intreb,de ce atat de repede si atat de crud ai aplecat? De ce o persoana atat de buna, plina de viata, apreciata, respectata si iubita, a fost luata de langa noi? De ce e atat de nedreapta viata?
Stateam zilele trecute si ma gandeam, ca e atat de scurta viata, si nu stii ce te asteapta, si nu merita sa te consumi pentru lucruri marunte, fara valoare... si sa pierzi, irosesti timpul fara sa realizezi ceva, fara s afaci ceva, fara sa inveti ceva. E prea scurta viata ca sa o irosim, sper sa nu fie prea tarziu cand va veti da seama...
Inainte, mamica mea draga, se trezea odata cu mine, sa ne bem cafeaua impreuna, si sa stam la povesti, sa stam sa vorbim... acum imi e atat de greu cand stiu ca nu voi mai avea niciodata ocazia asta...orice lucru cat de mic, imi aminteste de ea si de ceea ce a fost.
Sunt mandra ca am fost atat de aproapiate, bune prietene, aveam incredere una in alta si am petrecut atat de mult timp impreuna. Sunt mandra ca am avut o mama exemplara, atat de buna si atat de frumoasa, si care m-a educat cat de bine a putut.
Faceam o comporatie intre cele 2 poze, una fiind facuta la 20 de ani, iar cealalta la 39 de ani, aproape dublu varstei si nu era schimba aproape de loc, la fel de tanara si frumoasa....