
În general, cantitatea cea mai mare de ulei, din care poate fi procesat biocombustibil, se găseşte în seminţe - aproximativ 40% din compoziţia unei seminţe. Problema este că plantele de tutun produc prea puţine seminţe: un acru de cultură (0,4 hectare) oferă doar 600 kg de seminţe, deci cantitatea de biocombustibil care se poate obţine este mult prea mică raportat la energia consumată.
Aici intervin geneticienii, care au modificat plantele de tutun în laboratoare, astfel încât acestea să producă mai mult ulei în frunze. În mod normal, frunza de tutun produce între 1,7% şi 4% ulei, însă prin manipularea genetică s-a reuşit creşterea acestei valori până la 6,8%.
La prima vedere, nu pare un rezultat lăudabil, însă avantajul este altul: planta de tutun nu este utilizată în producţia alimentară, deci poate fi evitată foametea, de care se teme ONU. Mai mult decât atât, cel puţin în America există deja vaste culturi de tutun, în principal deţinute de marile companii de ţigări. Culturi a căror destinaţie ar putea fi schimbată în foarte scurt timp şi cu costuri minime pentru producţia de biocombustibili.
Ar fi interesant de văzut benzinării Marlboro, nu?
Sursa: promotor.ro
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu