luni, 28 martie 2016

Copilaria mea. Conteaza cine si cum te creste?

M-am nascut intr-o perioada grea pentru parintii mei si nu doar pentru ei dar si pentru restul romanilor care s-au bucurat ca l-au "dat jos" pe N. Ceausescu si "l-au ales" pe I. Iliescu drept ciobanul turmei.

89' - Nu stiu daca la maternitate sau acasa, daca mama a pus bani in plic si i-a indesat in halatul doctorului ori daca mi-au dansat ursitoarele prin preajma.

Nu imi amintesc nimic (cum e si normal) din perioada aia, stiu doar ce a urmat putin dupa. Conditiile erau grele, nu exista caldura in blocuri (sau daca exista ori nu erau ai mei bransati ori nu era suficienta sau era sistata des) si ai mei au instalat o soba in baie iar astfel aveau caldura necesara cresterii noastre in "bune" conditii, precum si apa calda pentru a ne spala. Folosesc plurarul pentru ca am o sora cu un an mai mare. Cum ambii lucrau, ne duceau des la tara (cuvantul tara, pentru cei care nu-l cunosc este folosit drept satul bunicilor, locul unde parintii au crescut, pentru cei aflati in aceasta situatie). Toata copilaria, cel putin pana la varsta de 7 ani, mi-o amintesc acolo, bunicii deci au un aport important!
  
Copilaria anilor 90'
Parintii mei veneau la tara doar in weekenduri pentru a ne aduce lucruri necesare sau mancare, iar cand stiam ca trebuie sa vina cursa (cursa este, sau era, autobuzul care in mod repetat in decursul unei zile aduce oamenii din oras spre satul respectiv, acum se numeste microbuz) stateam in fata geamului cu jumatate de ora inainte si priveam lung repetand intr-una :"mamaie, dar cand vine mamica?! de ce nu mai vine odata?!" Apoi ii vad, ies pe poarta (poarta este usa din gard iar gardul este limita dintre proprietatea privata si cea publica, sau proprietatea vecinului) si fug inaintea lor "sa-i ajut cu bagajele" si sa vad ce ne-au adus! Era mare bucurie, desi de multe ori cadeam si-mi juleam genunchii! Nu conta, ii vedeam doar de 4 ori pe luna sau alte dati, mai rar de atat! Cand nu veneau pentru ca erau ierni grele, probleme cu transportul si circula doar o cursa pe zi, trimiteau de aveau de trimis printr-un prieten, Toni, care ani de-a lungul ne-a fost "mesager". Desi eram cel mai bun mic prieten al lui, recunosc ca acum avand vietile noastre in diferite parti ale lumii, am cam racit legatura, insa nu am uitat!

Ieseam pe drum si ne jucam cu alti copii, ori fugaream ratele si gainile (sau ele pe noi). Mergeam pe dealurile din apropiere si culegeam flori, improvizam jocuri sau aduceam apa de la budai (budai-ul este un bazin din beton unde se acumuleaza apa de izvor) pentru ca mamaia sa fiarba fasole.

Am mai crescut putin, intru la gradinita din sat. Imi aduc aminte diminetile unde soarele era mare cat fereastra iar culoarea un portocaliu aprins! Vine un baiat mai mare, (I)Eremia parca ii e numele, si aprinde focul in soba, ia galeata si aduce apa de la fantana. Intra in clasa educatoarea. E oraseanca, "fumeaza creion" (tigari mari lungi care ni se pareau a fi creioane). Se termina ziua si mergem acasa, parca o vad si acum pe mamaia cum intinde rufele pe sarma, iar reflexia cearsafurilor albe ma orbeste!

Mai crestem putin, fiind mai mic, incep gradinita in Bacau, iar sora mea incepe clasa I. In prima saptamana boceam de rasunau holurile pentru ca mama pleca si eu ramaneam cu noii colegi! Asta a fost doar la inceput, apoi mergeam singur si nu mai aveam dupa cine plange!

Abia in Scoala Generala am simtit ce-s alea emotii! Imbracati toti in uniforma, cu flori in mana, fetele cu coronite albe in par, asteptam sa vedem invatatoarea. Si pe atunci erau parinti care se credeau superiori si cu impresii, insa nu aveau masini de zeci de mii de euro sau Iphone s7. Ii remarcai prin faptul ca mestecau guma Orbit si aveau ochelari de soare in frunte.

La scoala era disciplina, iar daca nu era, se facea! De la femeia de serviciu la director, intregul sistem te invata sa-i respecti, pentru ca tu esti un mucos mic si de la ei o sa stii cu ce se mananca viitorii ani de viata. Daca voiai sa intrii in scoala inainte de ora 08:00, te astepta femeia de serviciu cu dita mai coada de matura, semn clar ca nu-i ora 8 si puteam spune asta desi n-aveam ceas la mana! 

Profesorii intrau in clasa, spunea "Buna ziua!", toti elevii se ridicau, spuneau sincronizat "Buna ziua!", luau loc si stateau cu mainile la spate pana se dadea un alt "ordin". Eram educati, stiam ca nu se vorbeste neintrebat, ca nu avem voie sa ne jucam in timpul orelor si ca atentia noastra trebuie focalizata spre materia respectiva si ca ce spune profesorul este sfant! In caz contrar, eram scosi in fata clasei, cu mainile sus pana se revoca sanctiunea, primeam linii peste mana, erai tras de perciuni sau primeai castane in cap si multe alte metode care difereau in functie de regiune. 

In orele de sport invatam bazele miscarii corpului sau faceam gimnastica, rareori jucam fotbal care pentru noi era o bucurie imensa!

In vacante mergeam la tara, la bunici sa-i mai ajut cu una cu alta! Abia asteptau sa ne vada si ne spuneau ca ne face turte daca venim! De multe ori ca sa bunicilor era locul de intalnire al verisorilor! Zarva mare dar fara prea multe check-inuri!

Sapam in gradina, iar Vili, un verisor drag, fiind cel mai mare dintre noi, imi punea intrebari de cultura generala, iar eu ma chinuiam sa-i raspund bine si rapid! Asa trecea ziua de repede... Un alt verisor cu care am petrecut o parte a copilariei este Claudiu. cu El mergeam cu uratul, la el eram de Craciun si de revelion cu el mergeam in Piata mare sa ne mai uitam dupa haine.

Desi nu imi facea placere, mergeam la camp sau in vie sa-l ajut pe tataia cu treburile, mergeam desi uram aceasta munca. As fi preferat sa stau acasa si sa tai lemne, sau sa ma duc la padure si sa aduc crengi uscate pentru a avea de ars pe foc. De multe ori faceam echipa cu tataia, cativa verisori, parinti unchi si matuse si aduceam lemene cu caruciorul (o caruta mai mica a carui forta de propulsie este mana omului)! Nu va inchipuiti ca era mic! Acest carucior (patru roti din metal, sasiu din fier, greutate aptoximativ 100kg) era umplut la maxim! Era o adevarata aventura!

Cand nu eram la tara, ma jucam in  fata blocului ascunsa, tenis cu piciorul, sau fotbal la coltul blocului! In curtea scolii jucau fotbal "aia mari", iar noi, astia mucosii, priveam de pe margine.

Toate jocurile se faceau in aer liber! Fetele jucau sotron, prinsa ori sticluta cu otrava. Telefonul fara fir, fazan sau flori fete sau baieti erau lasate mai pe seara!

Au aparut apoi primele semne ca de viata activa a copiilor se va alege praful : jocurile pe televizor! Terminator! Cred ca se chema asa pentru ca termina televizorul! Mario si Mortal Kombat erau preferatele mele! Faceam schimb de casete cu prietenii sau cumparam de pe la unu' altul din banii stransi de pachet (banii de pachet sunt banii pe care ii primeai zilnic de la parinti ca sa-ti cumperi, impropriu zis, mancare la scoala). Ca sa va faceti o idee, banii de pachet erau suficienti cat sa-ti cumperi o eugenie.


Primul meu calculator.
Urmatorul pas a fost aparitia calculatoarelor Desktop. Nu erau performante, insa cu jocuri gen Hercules, Red Alert 1 si GTA, te tineau lipit de monitor ore bune! 

Am avut apoi sansa sa-mi cumpere un Pentium 1 (cred ca tata a muncit o vara intreaga pentru el). Imi trebuia pentru scoala cica! Apoi, prin clasa a IX-a am convins-o pe mama sa-mi cumpere (in rate) un calculator bun la vremea aia, insa la fel, inca nu-l foloseam pream mult pentru scoala pentru ca atunci nu cautai pe internet decat vre-un referat sau ce se mai cerea, in rest existau carti!

M-am rugat de tata sa-mi cumpere o bicicleta Mountain Bike, "cum au alti copii" si dupa multi ani mi-a luat, insa cum a vrut-o el, nu cum voiam eu! Avea aripi, portbagaj si ochi de pisica intre spite. Eu voiam fara toate aceste "accesorii"!

Daca tot am ajuns sa va povestesc despre perioada liceului, va zic ca inca din prima vacanta am inceput sa lucrez (sa am banii mei de buzunar). Din primul salariu obtinut pentru munca depusa intr-un depozit mi-am luat o pereche de blugi cool, cei mai scumpi la vremea aia! I-am folosit intens pentru ca-mi placeau mult. Restul i-am bagat intr-o pereche de adidasi cu "arcuri" care la ceva timp i-am rupt chiar cu bicicleta mea tatei.


Aveam note bune in liceu, insa nu eram primul din clasa. Cred ca eram in top 5 daca nu ma insel. Asta nu m-a descurajat sa continui cu munca in timpul vacantelor. Am facut si munca de santier, si asa am reusit ca dupa o vara intreaga sa-mi pot cumpara prima bicicleta, cu bani din surse proprii, pe munca cinstita, o bicicleta care sa-mi placa si sa fiu mandru. Toti prin munca din timpul verilor mi-am cumparat si camera de fotografiat!

Probabil ca nu mi-a fost niciodata greu sa muncesc si asta se datoreaza bunicului meu, care mereu m-a invatat ca fara munca nu putem obtine nimic! Pe langa asta ii acord si alte merite, precum invatatura de a ramane integru si sa am respect fata de altii!

Facultatea (si nu numai) a fost perioada unde am avut profesori carora n-aveai cum sa nu le arati respectul pentru ca si-l meritau! Am invatat multe si nu doar despre materiile predate! Inchiei aici, pentru ca deja am trecut cu cativa ani peste capitolul "copilaria mea"!

Multumesc tuturor celor care au contribuit!

N-am scris despre diferentele dintre vremurile de atunci si acum, insa le puteti vedea voi! O fi bine, o fi rau?

Deci, conteaza cine te creste? Poate ca nu...poate ca da!

Ridica-te mereu!





Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu